Hanul Vatra și lăcașele vechi de secole din Costești

Hanul Vatra și lăcașele vechi de secole din Costești

Hanul Vatra

Îmbrăcat în alb și restaurant după vechea-i arhitectură, Hanul Vatra este puțin cunoscut de Bucureșteni sau de oamenii din afara județului Vâlcea. Este situat în Costești, Vâlcea. Costești este la fel ca multe sate românești, plin de farmecul vremurilor trecute. Imediat ce pășești aici simți tihna și liniștea pe care doar în casa bunilor ai mai trăit-o. Ar fi păcat ca cel care bate drumul până la cunoscutul Horezu să nu ajungă și aici. Comuna Costești – comuna cioplitorilor în piatră – este un loc mai puțin comercial decât satele și stațiunile de pe Valea Prahovei, dar nu este cu nimic mai prejos decât acestea și parcă-i mai bogat în istorie.

Hanul Vatra, var

Știu că locul nu-ți spune nimic. Nici mie nu mi-a spus multe… Dar de vechea mănăstire Bistrița sau de impunătoarea Arnota, cu siguranță ai auzit. Am ajuns în Costești la mijlocul lui iunie și m-a bucurat mult de răcoarea dimineții, de prezența rândunicilor, de animalele care merg nestingherite pe ulițele satului și de muzica gâzelor, care nu știu ce-i aia poluare urbană și zgomot urban.

De cum am coborât din mașină – eu, Reanina și nepoata sa, Alexandra – am stat puțin să admirăm împrejurimile. Sufletul ni s-a odihnit instant aici și era normal să fie așa, căci locul abundă de mănăstiri și biserici vechi de secole. Dar să începem cu cea mai cunoscută dintre ele.

Mănăstirea Bistrița (1492-1494)

În trecut era obiceiul ca boierii locului să se preocupe și de bunăstarea spirituală a comunității, nu doar de cele ale lumii acesteia. Așa se face că Boierii Craiovești hotărăsc să ctitorească această mănăstire. Bistrița datează din anul 1494 și trece prin toate primejdiile vremii. Ca urmare a luptelor purtate și cauzate de Mihnea cel Rău, în 1509 mănăstirea ajunge într-o stare de degradare avansată, fiind necesare restaurări. Așa se face că un frate vitreg al boierilor Craiovești, Neagoe (zis Basarab și cunoscut în istorie ca Neagoe Basarab) ajută la refacerea acesteia (între anii 1515-1519). Aproximativ un secol mai târziu, Constantin Brâncoveanu face numeroase danii către această mănăstire, multe din ele fiind obiecte de rit bisericesc, lucrate în aur.

Dar mănăstirea Bistrița are un rol semnificativ în istorie nu doar datorită lui Neagoe Basarab și lui Constantin Brâncoveanu, ci și datorită faptului că aici este utilizată prima oară tiparnița în Țara Românească. Prima carte tipărită fiind o carte de rit bisericesc – Liturghierul de la 1508. Biserica mare a mănăstirii Bistrița, unde pot fi admirate picturile lui Gheorghe Tăttărescu, a fost consturită de Gheorghe Bibescu, în anul 1846 fiind începute lucrările.

Cum era de așteptat, odată cu venirea comunismului, mănăstirea este închisă, dar este deschisă în anul 1984 grație mijlocirii lui Miron Cristea (episcop de Râmnic la acea vreme), care pune aici bazele unui atelier de restaurare a icoanelor și cărților vechi.

Mănăstirea Arnota (ctitorită în jurul anului 1634)

Și istoria acestei mănăstiri se leagă de Neagoe Basarab. Nu știm cu certitudine anul în care mănăstirea a fost ridicată, deoarece prima pisanie nu mai există. Se pare că ideea de a ridica această mănăstire i-a venit lui Neagoe Basarab după ce s-a ascuns aici, dorind să scape de turci. Scăpând cu viață și-a respectat făgăduința făcută lui Dumnezeu cum că va ridica un loc de închinare aici. O parte din fila de istorie A Țării Românești se regăsește aici, căci trupul neînsuflețit al ctitorului se află la Mănăstirea Arnota.
Mănăstirea Arnota
Din mărturisirile lui Paul de Alep aflăm că Neagoe Basarab „a zidit multe biserici şi felurite mănăstiri, toate de piatră, boltite, din temelii desăvîrşit; şi le-a făcut toate de cîte aveau nevoie, ca odoare sfinte, preţioase şi le-a făcut danii bogate. Şi a făcut multe milostenii la Ierusalim şi la felurite mănăstiri şi biserici din lume...”.
Mănăstirea Arnota, vedere din exteriorPentru a ajunge la mănăstirea Aronota este necesar fie să faci drumul cu mașina, distanța dintre manastirea Bistrița și manastirea Arnota fiind doar de 6 km. Deși distanța este mica, drumul nu este chiar lesne de urmat căci este pietruit, care urcă pe lângă o veche carieră de piatră. Ajuns aici, călătorul poate răsufla linistit, căci efortul îi este răsplătit peste măsură. Maicile îl așteaptă cu bunătăți mănăstirești, iar Arnota este și un loc pentru belvedere. Așadar, aviz fotografilor pasionați.

Mănastirea Arnota și împrejurimi

Schitul Păpușa (secolul XVI)

Schitul Păpușa este acum biserica parohială a satului Bistirța. Este situat la 15 minute de mers pe jos de la mănăstirea Bistrița și a fost construit ca loc de odihnă spiritual pentru călugării de la Bistrița. Dintr-o pisanie care se mai găsăește și azi la intrarea în schitul Păpușa aflăm că acesta a fost ctitorit în anul 1712 și că a fost închinat Sfântului Grigore Decapolitul, sfânt ale cărui moaște se află la mănăstirea Bistrița.

Biserica din Peșteră (1633)

În perioada medievală, rromi aveau biserica lor. Biserica de robi, ascunsă în peșteră, departe de viața socială a țăranilor din sat.

Biserica Peri (1689)

Curtea bisericii este mică și ea, plină de verdeață, iar aleea este străjuită de flori de vară. Este un monument istoric ce aduce cinste moștenirii culturale vâlcene. A fost, cel mai probabil, ctitorită în jurul lui 1700, iar pictura în frescă datează de atunci. Are acoperiși din șindrilă iar pridvorul bisericii este deschis, sprijinit pe stâlpi de lemn.

Biserica Grușetu (1801)

Și aceasta ca și majoritatea bisericilor descrise aici, a fost construită de egumeni ai mănăstirii Bistrița. Are o arhitectură specifică locului, cu acoperiși din șindrilă, pe postament de piată și de mici dimensiuni. A fost restaurată de curând. Inițial, Biserica era complet din lemn, dar restaurările ulterioare i-au adus modificări, aceasta fiind acoperită cu pământ.

Biserica Grămești (1664)

Bisericuța aceasta din lemn are un aer aparte. Boemă, toată din lemn și dispusă pe soclu de piatră. Acoperită cu șindrilă și ctitorie a boierilor locului, oglindă a bunăstării lor. Bisericuța seamănă mai degrabă cu o casă boierească de la 1700. Are pereți din lemn, inscripționați în chirilică. Înconjurată de verdeață, ușori solitară își așteaptă enoriașii, toți par a veni îmbrăcați aici în ie sau costum popular, țeșut cu fir de borangic. 

Biserica Grămești (1664), Costești - Vâlcea

Biserica „44 de izvoare” (1701)

Biserica 44 izvoare este veche, mica și frumoasă. Este o comoară arhitecturală și preferata mea din rândul celor 10 lăcașe de cult. Face cinste versurilor ,,Dumnezeu iubește spațiile mici.”. Este învechinată cu Cheile Costești și abundă de izvoare tămăduitoare, puțin valorificate și știute doar de cei ai locului. Tristețea este că vechiul ansamblu de clădiri destinate tratamentelor a fost distrus complet la venirea comuniștilor și nimeni nu s-a îngrijit de refacerea ansamblului. Dacă o o analizezi cu răbdare, bisericuța denotă simplitate și bogată în elemente ale arhitecturii rurale și bizantine. În plus, dacă iubești natura și drumețiile, de aici poți porni spre Cheile Costești – o adevărată oază de răcoare și miros de rășină.

Dincolo de peisajul natural al comunei Costești, toate cele 10 biserici sunt nestemate ale artei și arhitecturii oltenști, multe din ele reprezentative vremii lui Neagoe Basarab. Acestea au constituit și constituie adevărate izvoare vii pentru istoricii, care încearcă să deslușacă tainele trecutului. Așadar, dacă ajungi aici, nu pleci doar relaxat, ci și sătul de liniște și bogat spiritual și mândru de rădăcini. Arta aceasta este predecesoarea artei brâncovenești, atât de populară și iubită în întreaga lume.

Unde te cazezi dacă ajungi aici?
Te poți caza la Hanul Vatra dacă dorești o excursie fără cusur. Aici ai parte deopotrivă de istorie și condiții modern. Dacă dorești o experiență mai simplă, să dormi în paturi modeste, dar curate și să guști din bunătățile mănăstirești, atunci te poți caza și la Mănăstirea Bistrița. Aici poți lua și masa, fără a fi necesar să bați km în căutarea unui restaurant cu mâncare decentă.

Costul cazării la Mănăstirea Bistrița este unul modic, iar condițiile depășesc așteptările turistului modern. Este necesar, însă ca tu să ai îmbrăcăminte decentă, să păstrezi liniștea și curățenia.

Unde luăm masa, dacă mergem la Costești?
O altă variantă de luat masa este să mergi în Râmnicu Vâlcea. Eu merg în mod frecvent la Brothers Pub. Deși numele nu ne spune mare lucru, preparatele sunt variate, iar multe dintre ele sunt cu specific românesc. La ei am mâncat cei mai buni papanași (ne-am luat și la pachet). Aici am savurat și un vin românesc, care face cinste țării. Și surpriza vizitei în Râmnicu Vâlcea este, bineînțeles Muzeul Satului Vâlcean.